I.Istorie

În timpul dominației otomane asupra unei părți importante din teritoriul fostului județ Brăila, Chiscani si Vărsătura făceau parte din cazaua Brăilei. După eliberarea Brăilei, în urma războiului ruso-turc din 1828, cele două sate apar ca aparținătoare plășii Balta.
În 1864, comuna Chiscani ținea de plasa Vădeni, avea un consiliu, un primar, un secretar si un perceptor.
În Dicționarul geografic al județului Brăila, editat la 1894, Chiscani este consemnată ca o comună rurală, aparținătoare plășii Vădeni, situată la estul județului, pe malul stâng al Dunării. Se învecina la sud cu Tichilești, la vest cu Scorțaru Vechi si Tudor Vladimirescu, iar la est cu Dunărea.
Teritoriul făcea parte din Domeniul Brăilei, proprietate a statului si se întindea pe platoul de nord al județului, de la șoseaua Brăila - Călărași, cobora muchea luncii Dunării, cuprindea lunca dintre Dunărea Veche si Dunărea Vapoarelor, de la satul Chiscani până la Brăila si Măcin. Pe partea de vest a platoului erau două sate: Chiscani si Lacu Sărat, precum si Băile Lacu Sărat cu cătunul Vărsătura.
Partea de pe lunca Dunării era traversată de o serie de canale, privaluri si iezere, dispărute astăzi. De comună aparțineau si târlele Blasova.
Din 1892 avem informații certe despre componența comunei: satele Chiscani, Băile Sărate, Blasova, Lacu Sărat si Vărsătura.
În 1894, suprafața de pe platou a comunei era de 2933 ha din care 2483 arabile, 240 izlaz, 5 ha vii, 202 ha grădini de zarzavat. În partea de luncă cuprindea locuri de pășune și cca 590 ha pădure de salcie.
Căi de comunicație: la Brăila spre nord 10 km, la Cazasu spre nord-vest 11 km, la Tudor Vladimirescu, spre vest, 9 km, la Silistraru spre sud-vest, 12 km, la Vărsătura spre nord, 5 km.
Comuna era traversată, pe hotarul de nord, de calea ferată Brăila-Buzău, cu 6 cantoane (de la 139- 144) si halta Silistraru.
Populația însuma 256 capi de familie, adică 1024 locuitori cu 151 contribuabili, 12 patentări din care 2 străini, 78 împroprietăriți la 1864, 253 la 1879, 9 neîmproprietăriți. Comuna avea 6 debite si 31 de cârciumi.
Comuna nu a rămas sub administrația aceleași plăși, iar totalul populației a variat în funcție de sporul natural si de numărul satelor componente.
În timpul primului război mondial, după ocuparea județului de către trupele inamice, acesta este reorganizat. La 22 aprilie 1917 Primăria Brăila primește ordinul militar al Comandamentului general privind împărțirea teritoriilor Armatei Dunării în trei plase. Localitățile Chiscani, Lacu Sărat, Băile Lacu Sărat făceau parte din plasa Silistraru. Administratorii de plasă erau obligați să propună pentru comune comisii interimare, să dea informații despre biserici, scoli, despre starea de sănătate a populației si a aprovizionării cu alimente, asupra întrebuințării islazurilor comunale si pământurilor de zarzavat si despre autoritățile de stare civilă.
În comune trebuiau instalate posturi de pază a locuitorilor (fără armă) pentru a înștiința autoritățile militare despre incendii sau alte evenimente notabile. Revizorii școlari trebuiau să inspecteze comunele pentru reinstalarea școlilor.
În oraș si în comune, printre care si Chiscani, perceptorii încasau contribuțiile de la locuitori.
La 1 august 1918, avea aceleași sate sub administrație și se afla tot sub jurisdicția plășii Silistraru.
Din 1926, satul Lacu Sărat devine comună si se desprinde de comuna Chiscani. În 1929, în urma noii legi de organizare a comunelor rurale, Chiscani rămâne unitate administrativă cu consiliu, aparținătoare de comuna Nedelcu Chercea pentru ca, în 1931, situația să revină la nivelul anului 1926. În 1938, comuna Chiscani avea în componență satele Chiscani, Blasova, Titcov si Vărsătura.
Băile Lacu Sărat sunt trecute sub administrația comunei Gropeni. Anul următor i se adaugă Șerbanu sau Șerbani. În aceeași componență o regăsim în 1941, însă este trecută sub administrația plășii Radu Negru.
Potrivit unor inventarieri ale averilor comunelor din județul Brăila, în 1942 satele din comuna Chiscani aveau o suprafață de 233 ha pe care erau construite casele locuitorilor, si dispuneau de 3160 ha teren proprietatea locuitorilor. În 1966 vatra satelor comunei era de 316, 25 ha cu 1291 gospodării, 1184 clădiri si 1311 locuințe.
Odată cu raionarea teritoriului țării, în 1950, comuna Chiscani a intrat în componența raionului Brăila, regiunea Galați. Satele din baltă (Titcov și Blasova) trec sub administrația altor comune. De altfel, satul Blasova, ca urmare a mutării locuitorilor săi, este desființat prin Decretul nr. 1060 din 15 noiembrie 1967.
Odată cu reînființarea județului Brăila, în 1968 (Legea nr. 2, Anexa 1), comuna Chiscani este declarată comună suburbană a municipiului Brăila. În componența sa intrau satele Chiscani, Lacu Sărat si Vărsătura.
În 1968 populația comunei ajunsese la 6240 de locuitori.

Satul Chiscani
Localitatea este situată la 11 km sud de Brăila, pe DJ 212 Brăila-Călărași. După Vărsătura, la punctul Trei Movile, șoseaua Brăila-Călărași se ramifică, o parte către sud-est spre satul Chiscani, o alta către nord-vest spre satul Lacu-Sărat.
Chiscani este așezat pe terasă în dreptul kilometrului 179 de pe Dunăre, o poziție ridicată față de luncă, o pavăză împotriva inundațiilor. Potrivit tradiției, poziția geografică ar fi dat numele localității, partea de terasă pe care a fost inițial situată formând un intrând în luncă, un clin, un pisc, pronunțat de către localnici, prin alterare, chisc.
Vecinii satului sunt următorii: la sud, Tichilesti, la sud-vest Albina, la nord -vest satul Lacu Sărat, la est Dunărea.
Din punct de vedere documentar, satul este menționat sub forma Kitskan într-un raport privind rezultatele călătoriei de-a lungul Dunării a locotenentului austriac Franz Mihanovici, întocmit pentru împăratul Austriei si datat 1783.
A doua sursă documentară este harta realizată în 1789 de un grup de ofițeri austrieci, trimiși cu misiunea de a spiona teritoriul cazalei Brăila. Printre cele 35 de sate care figurau pe hartă se află si Katkani.
În 1828, după terminarea războiului ruso-turc, serdarul Grigore Tăut, ispravnicul ținutului Brăila, a fost însărcinat să întocmească o catagrafie a locuitorilor si veniturilor de pe cuprinsul județului.
Printre satele recenzate se afla si Chiscani, administrat de plasa Balta.
Este cert că localitatea este mult mai veche, însă un document care să certifice o dată anume nu a fost descoperit încă.
Dintre documentele cartografice realizate de străini în care apare si Chiscani merită menționată harta întocmită de Marele Stat Major Rus la 1835.
În 1894 vatra satului era de101 ha, fuseseră înregistrate106 case, 4 cârciumi si 2 ghețării. În 1906 satul avea 4 străzi si 2 piețe si o vatră de 160 de ha.
Nucleul inițial s-a constituit la nord de Primărie. Apoi s-a extins în urma exproprierilor succesive efectuate pe Domeniul Brăilei, proprietate a statului. Cea mai semnificativă a fost cea dintre 1931- 1932 când, la nord de satul vechi, au fost parcelate locuri de casă pentru tinerii căsătoriți si pentru cei fără gospodării personale, luând naștere așa-numitul Cartier. În centrul vechi al satului s-au grupat principalele instituții: primărie, scoală, cămin cultural, etc.
După datele statistice întocmite în anul 1950, satul Chiscani avea un intravilan de 200 ha si 6968 mp ar drumurile ocupau suprafața de 65 ha si 1656 mp.

Satul Vărsătura
Perimetrul satului este limitat la nord de cartierul Radu Negru, municipiul Brăila, la sud de fostul canal săpat care făcea legătura între stațiunea Lacu Sărat si Dunăre, la vest șoseaua Brăila – Slobozia - Călărași, la est Dunărea, numele venindu-i de la terenul inundabil.
Satul este menționat la 1783 de Franz Mihanovici si la 1786 de neamțul Jenne în impresiile de călătorie pe Dunăre.
După revenirea Brăilei sub administrație românească, după 1830 s-au reconstituit hotarele județului în cadrul căruia statul deținea proprietăți întinse. Totodată s-au stabilit si hotarele orașului, căruia i s-a rezervat o suprafață însemnată, sub formă de izlaz, în ideea dezvoltării sale ulterioare. La 22 noiembrie 1840, arhitectul orașului înaintează Magistratului Brăila un raport cu privire la însemnarea hotarelor islazului de către comisia de hotărnicie. Unul dintre punctele hotarului era Iezerul Vărsăturii. De la punctul Vărsătură, linia se întorcea la Dunăre si se sfârșea la punctul care se află lângă dânsa, între satul Vărsăturii si Iarba Dulce, în dreptul Ostrovului Mic. Vărsătura se afla în izlaz, Iarba Dulce în afara islazului.
La 22 ianuarie 1859 inginerul topograf întocmește un raport asupra islazului orașului pe care-l înaintează administrației districtului Brăila. În raport se făcea delimitarea între izlaz, proprietate a orașului, și Domeniul Brăilei, proprietate a statului. Unul dintre hotare era în satul Vărsăturile. Se reconfirma apartenența Vărsăturii la izlaz.
Fiind o zonă inundabilă, terenurile erau folosite pentru legumicultură. Era o așezare de târle unde proprietarii aveau reședințe de vară pentru activitățile specifice sezonului.
Primele informații clare despre apartenența satului la comuna Chiscani o avem din anul 1892. În Dicționarul geografic al județului Brăila, apărut în 1894, Vărsătura era prezentată astfel: cătun la 2 km spre nord de satul Chiscani, are 6 case si o biserică. În jurul cătunului sunt grădini de zarzavat si bordeie ale sârbilor grădinari. Într-o monografie a orașului si județului Brăila, apărută în 1906, pentru Vărsătura sunt rezervate puține rânduri. Era aproape nelocuită, datorită inundațiilor. Pe terenurile de aici erau grădini de zarzavaturi si bordeie ale sârbilor si bulgarilor grădinari.
Desele inundații au făcut ca zona să aibă o mare fluctuație de populație, ani întregi fiind locuită doar de câteva familii. În 1929, pe vatra veche a satului se vedeau câteva bordeie locuite de zarzavagii bulgari.
La începutul celui de-al doilea război mondial, localnicii încep să acorde atenție grădinăritului si Vărsătura devine una dintre sursele de aprovizionare pentru piața Brăilei.
Până în 1990 satul se compunea din 2 părți: una, din case risipite pe terasa joasă de la Dunăre, si partea compactă, aliniată la șoseaua Brăila - Călărași. Aici se construise o stație PECO, aproape de stațiunea Lacu Sărat si stația de repompare a apei din conducta Chiscani - Brăila, amplasată la intrarea șoselei Brăila în cartierul Radu Negru.
După 1990 Vărsătura devine zonă rezidențială pentru cei cu posibilități financiare, prețurile de concesionare fiind atractive. Inconvenientul este dat de solul sărăturat.

Satul Lacu Sărat
Așezat pe DN 2 B, la 10 km sud de Brăila, în apropierea stațiunii Lacu Sărat, ocupă spațiul din vestul lacului. Odinioară satul se întindea numai la vest de șoseaua Brăila-Buzău, construită între 1938- 1939, pe vechiul drum cunoscut de localnici ca Drumul Mare sau Drumul Silistrarului. Gara CFR se află la 2 km vest.
De la înființare satul a fost administrat de comuna Chiscani. Din 1922 a fost dezbătută cererea ca localitatea să obțină statutul de comună. La 12 noiembrie are loc ședința Comisiei Interimare a comunei Chiscani privind solicitarea de desprindere a satului Lacu Sărat si a Stațiunii de comuna Chiscani. Cererea este respinsă din mai multe motive. Ordinul Prefectului județului nr. 3259 si dispozițiile legii de organizare a comunelor rurale prevedeau existența unui număr de 200 de contribuabili pentru a se putea forma o nouă comună, iar Lacu Sărat si Stațiunea nu aveau numărul necesar de contribuabili. În caz de desprindere, atât Chiscani cât si Lacu Sărat nu s-ar mai fi putut ocupa de obligațiile cerute de paza comunelor. De asemenea, școala din satul Chiscani, cu 4 posturi si o grădiniță de copii, în caz de dezlipire, nu s-ar putea întreține cu 600 de lei anual cât se cuvenea din treimea de 1700 de lei, sumă încasată de la cele 3 cârciumi, în timp ce satul Lacu Sărat doar cu o școală cu 2 posturi avea numai de la cârciumi un venit anual de 10000 de lei.
Aceasta ar fi însemnat desființarea scolii din Chiscani.
Însă la 1 ianuarie 1926 Lacu Sărat devine comună cu administrație proprie. Hotarele sale au fost delimitate astfel:

  • la nord vatra satului Radu Negru, începând de la cantonul CFR nr. 145 si până la șoseaua județeană Brăila-Călărași;
  • la est, șoseaua Brăila-Călărași cu o mică ocolire în jurul casei lui St. Loslur, care rămâne pendinte de comuna Chiscani până la punctul 3 Movile, cuprinzând acest punct împreună cu zona ei cuprinzând 1 ha aflat în partea de răsărit a șoselei;
  • la sud, lotul pensionarului din comuna Chiscani V. Antohe, lotul Serviciului Tehnic al județului Brăila, un bun mic al statului, lotul din noile împroprietăriri al comunei Chiscani cu nr. 144 zis Stan Câță, loturile noilor împroprietăriți ai comunei Chiscani, bunul mic al statului denumit Coada Lacului Sărat, loturile noilor împroprietăriți ai comunei Chiscani, iar de aici drumul comunal Brăila - Silistraru până în punctul Puțul cu Salcie si apoi loturile noilor împroprietăriți ai comunei Chiscani;
  • la vest, CFR Brăila - Buzău pe distanța de la cantonul 140 zis Salcie până la 145.

În 1950 Lacu Sărat revine sub administrația comunei Chiscani.
Vatra satului, inițial, era mai aproape de Brăila. Înființarea satului pe la 1879 s-a făcut prin împroprietărirea lucrătorilor din portul Brăila si a celor care lucrau Domeniul Brăilei. Datorită protestelor lui Marghiloman, satul a fost împins pe actuala vatră, numit atunci Satul Nou. Cert este că în 1883 localitatea exista, potrivit planului cu loturile locuitorilor. În 1894 avea suprafața de 65 ha si 59 de case.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, în 1898, câțiva dintre locuitorii satului se aflau în proces cu Direcția Generală CFR pentru terenurile expropriate în vederea construirii gării Lacu Sărat. Calea ferată Buzău - Brăila fusese dată în exploatare în anul 1872.
În privința suprafeței vetrei, datele extrase din documente diferă: în 1921 se menționa că datorită reformei agrare, ar fi ajuns la 86 ha. Vetrele de casă obținute atunci alcătuiesc partea de sat aflată la est de strada Principală. În inventarul comunei realizat în anul 1940, în dreptul suprafeței vetrei erau trecute 60 de ha, reprezentând construcții si curți necultivate, mai puțin cu 5 ha față de 1894, iar suprafața totală a satului era de 2087,62 ha.
Satul s-a dezvoltat într-un plan rectangular, prin exproprierile făcute de pe Domeniul Brăila. În 1940 avea trei străzi orientate de la nord la sud, intersectate de șase străzi, orientate de la vest la est.
În 1950, Lacu Sărat avea un intravilan de 117 ha si 4695 mp, iar suprafața drumurilor avea un total de 49 ha si 7276 mp.
În 1964 fuseseră înregistrate 270 clădiri, 312 locuințe si 308 gospodării, iar în 1968, 251 gospodării, 228 clădiri si 242 locuințe.
În centrul satului, în partea de vest, se află școala, grădinița de copii, căminul cultural si biserica, ridicate pe un teren rezervat acestor instituții. Pe latura de vest a acestui teren, pe strada Principală, a fost ridicată clădirea Primăriei.
După 1900 satul a reușit să introducă apa curentă, prin conducta trasă de la stațiune. Țevile metalice au fost cumpărate de boier Ghiță Basarabeanu, iar munca a fost asigurată de locuitori. Din păcate, după 1924, instalațiile nu au mai funcționat.

Evoluția localității după 1990
În comuna Chiscani, în anii ’60 s-au pus bazele unei platforme chimice. În acei ani s-a construit Combinatul de Celuloză (ulterior și de Hârtie (CCH) și, apoi, din 1964, Combinatul de Fibre Artificiale (CFA). În 1966, conform statisticilor vremii, lucrau acolo 7.500 de muncitori, aproape o șesime din totalul muncitorilor brăileni. Impresionante sunt și alte cifre. De pildă, cele două combinate foloseau 300.000 mc de apă în 24 ore, adică de trei ori consumul orașului Brăila.
La jumătatea anilor '70, la CFA se produceau celofibră tip lână, celofibră tip bumbac, celofan și confecții celofan, rețele cord, fire sintetice cord, sfoară agricolă, sulfat de sodiu, celuloză de sodiu, acid sulfuric, sulfură de carbon. În acea perioadă s-au extins fabricile de rețele cord, mătase, celofibră superioară, sulfură de carbon din gaz metan și stația de purificare a apei. Apoi la CFA s-au pus bazele unui Centru Terotehnologic. De-a lungul vremii, CFA și CCH s-au unit și despărțit de mai multe ori.
România după 1989 a trecut printr-o tranziție economică care a fost resimțită intens, mai ales de către populația rurală. În mai mare măsură decât rezidenții din mediul urban, populația rurală a fost afectată de sărăcie, de șomaj sau de lipsa accesului la servicii publice de calitate.
Agricultura a început să manifeste tendințe mult diferite de cele pe termen lung din perioada socialistă.
Apariția Legii 18/1991, a fondului funciar, a divizat suprafețele agricole în parcele minuscule și a determinat o dispersare a acestora, fapt ce a condus la o scădere accentuată a rentabilității exploatațiilor agricole.
În noile condiții economice, agricultura a devenit principala sursa de venit, ajungând sa fie practicata pe scara larga, in regim de subzistenta.
Fenomenul de declin economic s-a atenuat pe parcursul ultimilor ani înregistrându-se în această perioadă o evoluție lentă dar pozitivă a economiei, având efecte benefice asupra mediului social.
În comuna Chiscani, deși sursele financiare au fost foarte reduse, Primaria si Consiliul Local s-au preocupat de realizarea unor obiective economice și sociale care să vină în ajutorul populației. Acestea sunt:

  • realizarea rețelei de apa potabila si canalizare;
  • întreținere si reparații drumuri comunale;
  • rețea de electricitate de care dispun aproximativ toate gospodăriile;
  • rețele de telefonie fixă și mobilă;
  • infrastructuri sanitare formate din: doua cabinete medicale, o farmacie;
  • dispensar veterinar;
  • infrastructura educațională bine dimensionată.

II.Încadrarea localității în teritoriu

Poziția geografică

În prezent, teritoriul administrativ al comunei Chiscani are în componența sa localitățile: Chiscani, Vărsătura, Lacu Sărat și o suprafață de 10185,00 ha.
Conform documentației cadastrale referitoare la delimitarea hotarelor administrative, așa cum au reieșit în urma convocărilor comisiilor de delimitare numite prin Ordinul Prefectului nr. 283/23.09.2009, UAT Chiscani se învecinează cu:

  • la sud: UAT Tichilești (cf. proces-verbal pt. stabilirea hotarului administrativ nr. 2959/14.05.2010)
  • la est: UAT Mărașu (cf. proces-verbal pt. stabilirea hotarului administrativ nr. 382/19.01.2011)
  • la est: UAT Traian (cf. proces-verbal pt. stabilirea hotarului administrativ nr. 5318/07.10.2010)
  • la nord: UAT Cazasu (cf. proces-verbal pt. stabilirea hotarului administrativ nr. 3877/14.07.2010)
  • la vest: UAT Tudor Vladimirescu (cf. proces-verbal pt. stabilirea hotarului administrativ nr. 4103/28.07.2010)
  • la nord : Mun. Brăila (există un litigiu pe rol, privind trupurile Stațiunea Lacu-Sărat și Platforma industrială)

Sursa: PUG Chiscani

Relații în teritoriu
Comuna Chiscani este situată în partea de sud-est a României și este cuprinsă între paralele de 45˚12′9′′ latitudine nordică și meridianele 27˚55′25′′ longitudine estică.
Din punct de vedere teritorial-statistic, U.A.T. Chiscani aparţine Regiunii de Dezvoltare Sud-Est.
În cadrul județului Brăila, comuna Chiscani se află în partea de nord-est, în imediata vecinătate a mun. Brăila.
Prin comună trec șoselele naționale DN2B, care leagă Brăila de Buzău și DN21, care leagă Brăila de Slobozia. Lângă Vărsătura, din DN22 se ramifică șoseaua județeană DJ212, care trece prin satul de reședință și duce de-a lungul Dunării spre sud către Tichilești, Berteștii de Jos și mai departe la Mihail Kogălniceanu (ultima în județul Ialomița).
Comuna este străbătută de Magistrala 700-București-Urziceni-Brăila-Galați, cale ferată electrificată. De asemenea, pe teritoriul comunei se află și linia CF de legătură între gara Lacu Sărat și Platforma industrială (Combinatul de Celuloză și hârtie și de fibre artificiale), linie CF folosită parțial din cauza închiderii activității  Combinatului.

III.Încadrarea localității în regiune

În ierarhizarea localităților rurale pe ranguri, localitatea Chiscani are rangul IV, fiind reședință de comună, iar satele aparținătoare -Vărsătura și Lacu Sărat - de rangul V.
Elementele și nivelul de dotare ale localităților rurale de rang IV sunt:

  • sediu de primărie - DA;
  • grădinița, școala primară și gimnazială - DA;
  • dispensar medical, farmacie sau punct farmaceutic - DA;
  • posta, servicii telefonice - DA;
  • sediu de politie - DA;
  • cămin cultural și biblioteca - DA;
  • magazin general, spații pentru servicii - DA;
  • teren de sport amenajat - DA;
  • parohie - DA;
  • cimitir - DA;
  • stație/halta C.F. sau stație de transport auto - NU / DA;
  • dispensar veterinar - DA;
  • sediu al serviciului de pompieri - NU;
  • puncte locale pentru depozitarea controlata a deșeurilor - DA;
  • alimentare cu apă prin cișmele stradale - NU.

Comuna Chiscani se înscrie în rândul localităților cu cea mai bună accesibilitate, fiind situată pe rețeaua de transport majoră și în zona de influență a municipiului Brăila.

IV.Componența administrativă a localității

Comuna Chiscani are în componentă satul Chiscani (cu sediul administrativ al comunei), satul Lacu Sărat, satul Vărsătura și stațiunea Lacu Sărat.
Intravilanul actual al localității Chiscani este de 225,34 ha.
Din total teritoriu administrativ al comunei de 10.338,00 ha, terenurile pe categorii de folosință se împart astfel:

  • arabil = 172,00 ha,
  • pășuni = 403 ha,
  • vii = 46 ha,
  • livezi = 47 ha,
  • păduri = 868,00 ha,
  • neproductiv = 362,20 ha,
  • ape = 755,00 ha,
  • drumuri = 200 ha,
  • c.c. = 339,00 ha.

V.Populația

Conform datelor finale ale recensământului populației si al locuințelor desfășurat în anul 2011, populația comunei Chiscani era de 5340 locuitori (2667 de sex masculin si 2673 de sex feminin). Dintre aceștia 4862 sunt de etnie română, 186 de etnie romă, în timp ce etniile ucraineană, germană, greacă și italiană sunt reprezentate de mai puțin de 3 persoane pentru fiecare. În același timp, s-au înregistrat 287 de cazuri care nu au oferit o informație concretă în ceea ce privește apartenența etnică.
Din evidența populației din 1997 s-a înregistrat un număr de 5838 locuitori si se observa o oarecare scădere a populației.
Ca grad de populare este prezentată printre zonele cu densitate redusă, inferioară mediei pe județ cuprinsă între 20,10 – 40 loc/km².

VI.Solurile

Peisaj și specificități locale
Pe teritoriul administrativ al comunei Chiscani sunt prezente două forme de relief:
Unitatea morfologică majoră este câmpia –”Română”, subregiunea Bărăganul de Nord (Câmpia Brăilei) –subunitatea Câmpul Viziru.
Câmpul Viziru cuprinde spațiul dintre Valea Ianca în vest și Dunărea în est, sub forma unei benzi de la Lunca Călmățuiului în sud și până la cea a Siretului în nord. Este zona în care Câmpia Brăilei are cele mai mici înălțimi (20-21 m în sud la Viziru și 13-16 m în nord la Brăila), exceptând muchia nordică de la contactul cu Lunca Siretului unde dunele de nisip care se aștern peste depozitul loessoid au altitudini ceva mai ridicate (28-31 m). Câmpul Viziru este neted, neafectat de procese de tasare evidente.
Lunca Dunării ocupă suprafețe importante, atingând cele mai mari lățimi din țară. Lunca internă sau Balta Brăilei se întinde pe o lungime de 70 Km între Brațul Măcin sau Dunărea Veche spre Podișul Dobrogei și un braț complex –Dunărea cu brațe secundare (Vâlciu, Cremenea, Calia și Cravia).
Acestea se unesc la Brăila, unde balta cu același nume se închide. Brațul dinspre Bărăgan este situat relativ departe de mal. Acesta lasă pe stânga o luncă externă destul de lată (Balta Stăncuței) și se despletește în segmente lungi și ușor meandrate, închizând între ele ostroave foarte alungite, printre care Balta Mică a Brăilei între brațele Cremenea și Vălciu, declarată parc natural. Relieful de luncă a fost mult modificat în urma lucrărilor de amenajare (desecare, canalizare, irigare) a acestora pentru practicile agricole.

Geologie
Teritoriul județului se află pe un fundament de platforma, ce coboară puternic dinspre Dobrogea de vest si nord-vest, ca si dinspre Platforma Moesica spre nord-est, respectiv către curbura Carpaților.
Perimetrul teritoriului comunei Chiscani aparține Câmpiei Romane și poartă amprenta evoluției acesteia.
Forajele executate in zona studiata au interceptat depozite loessoide, alcătuite din loessuri argiloase sau prăfoase și nisipuri fine. Consistenta acestor terenuri este mai ridicata la partea superioara a pachetului loessoid și mai redusă în baza acestuia.
Terenurile interceptate prezinta compresibilitate mare sau foarte mare, caracteristici nefavorabile ale rezistentei la frecare.
Se încadrează în categoria terenurilor de fundare slabe, care necesita masuri de îmbunătățire in vederea fundării directe a construcțiilor.
La suprafața se găsesc cernoziomuri formate în condițiile climatului semiarid, pe depozite loessoide, pe aluviuni si nisipuri, sub o vegetație de stepa. Prezentând un mare grad de porozitate, infiltrația pe verticală se realizează ușor.
Solurile sunt de vârsta Pleistocen Superior, corespunzător intervalului Rioss-wurm fiind constituit din loessuri si depozite loessoide, cernoziom ciocolatiu cu textura lutoasa și luto-nisipoasa.
În condițiile existentei aridității, apa freatica determina supra umezirea și evaporația. Vara, datorita insolației, suprafața solurilor își ridică temperatura, se intensifică evapotranspirația, iar umiditatea (sub un metru) se menține intre coeficientul de ofilire si mijlocul umidității active și de aici necesitatea irigațiilor.

VII.Hidrologie

Apele subterane
Acestea se împart în ape freatice, adică primul orizont de ape subterane cu nivel hidrostatic liber și variabil, care au ca suport stratul impermeabil din apropierea suprafeței terestre și ape de adâncime, cantonate în depozite friabile dar intercalate între state impermeabile, fapt ce face ca acestea să se mai numească și captive.

Acviferul freatic in zona comunei Chiscani este constituit dintr-un complex de nisipuri și nisipuri prăfoase din baza formațiunilor loessoide.
Alimentarea freaticului se face cu precădere din precipitații și mult mai puțin din irigații, mai ales în ultimul deceniu, irigațiile fiind aproape în întregime abandonate. Astfel, nivelul freaticului oscilează în limite foarte strânse (de ordinul decimetrilor), remarcându-se o scădere continuă dinspre lunile ploioase de primăvara, (mai, iunie) spre lunile mai secetoase de toamna (septembrie, octombrie).

Apele de adâncime de pe teritoriul județului Brăila se găsesc cantonate în pietrișurile de Frățești (cursul inferior al Călmățuiului si arealul Bălții Brăila) si in depozitele nisipoase cu o granulație mijlocie si fina de vârsta cuaternară (Câmpia Brăilei și Câmpia Călmățuiului). Apele de adâncime din depozitele cuaternare apar in 2-3 orizonturi pana la adâncimea de 200 m. În pietrișurile de Frățești, apele de adâncime de găsesc intre 2-50 m si 50-100 m.
Din punct de vedere hidrochimic, apele de adâncime din depozitele nisipoase cu granulație fina sunt in general nepotabile, cu mineralizații între 3 si 8 g/l. Cele din pietrișurile de Frățești prezintă calități potabile mai bune.
Sursele subterane sunt surse independente, realizate prin diferite surse de finanțare: HG 577/1997; HG 687/1997 si OG 7/2006.
Resursele de apă subterană sunt socotite ca având vulnerabilitate moderată la poluare.

Apele de suprafață
Pe teritoriul comunei Chiscani principalul curs de apă este fluviul Dunărea. Aceasta are o vale largă, prezentând fenomenul cursului în două brațe principale Brațul Măcin și Brațul Cremenea care includ la mijloc Insula Mare a Brăilei. Prin caracteristicile sale de culoar morfologic, biogeografic și ecologic constituie o adevărată ”axă verde”.

Lacurile
Cf. studiului geotehnic, într-un vechi curs părăsit al Dunării, la nivelul terasei fluviatile, descoperit de depozite loessoide, se află Lacu Sărat.
Depresiunea lacustră propriu-zisă, deși se găsește pe un fost curs al Dunării, este totuși rezultatul proceselor de tasare în loess.
Lacul este complet izolat de Dunăre și lipsit de afluenți, fapt ce a determinat ca în depresiune să se acumuleze săruri minerale, iar apă provenită din ploi și din izvoare subterane să se salinizeze puternic.
Depresiunea lacustră a avut inițial circa 172 ha. Prin amenajarea terasamentului căii ferate industriale spre combinatul de la Chiscani (anul 1958), lacul a fost separat în două bazine: bazinul I, cu formă aproape circulară, al cărui diametru este de circa 1 km, și bazinul II, mai întins ca suprafață, alungit pe direcția aproximativă N-S, cu o lungime de circa 2 km și o lățime de aproximativ 0,5 km.
Cantitatea de apă din lac este puternic influențată de perioadele îndelungate de secetă, datorită lipsei aportului de apă freatică, una din sursele de alimentare a bazinului lacustru.
După compoziția chimică apa este de tip sulfatată, clorurată, sodică, magneziană, concentrată, cu o bună omogenitate a volumului de apă, atât pe verticală, cât și pe orizontală.
Culoarea nămolului negru și negru-cenușiu are proprietăți terapeutice.
Sub aspectul compoziției chimice, nămolul este de tip sulfuros, cu componenta minerală în proporție de până la 45 % și soluția de îmbibație puternic mineralizată (între 90 - 120,26 g/l). Calculul volumului total de nămol negru și negru-cenușiu, din bazinul I, era la nivelul anului 1984, de 112.000 m3, din care, volumul exploatabil (cu grosime de peste 0,10 m), măsura 103.000 m3. Prin Comisia Republicană de Rezerve Geologice, au fost confirmate pentru data de 01.01.1984, pentru Lacul Sărat I, rezerve geologice în afară de bilanț, Categoria C1 – 9.000 m2 și rezerve geologice de bilanț, Categoria B – 103.000m3. Pentru Lacul Sărat II au fost încadrate, în urma studiilor efectuate de către IGPSMS, în anul 1977, la Categoria B – 13.000 m3, iar la Categoria C1 – 119.000 m3 nămol terapeutic.
Calitățile terapeutice deosebite ale apei și nămolului au dus la dezvoltarea unei stațiuni balneare.

Parcul Natural Balta Mica a Brăilei
PN-BmB ocupa un segment de 62 km din Cursul Inferior al Dunării, între podul Giurgeni – Vadul Oii (km 237 in amonte) si municipiul Brăila (km 175 in aval), la cota maxima de inundație, adică la nivelul digului dinspre Câmpia Bărăganului (limita vestică) și a digului ce protejează Insula Mare a Brăilei (limita estica).
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei (PN-BmB) este o zonă umedă de importanță internațională, declarată sit Ramsar în iunie 2001, care conservă pe o suprafață de 205 km2 ultimele complexe de ecosisteme acvatice, terestre și mixte în regim liber de inundație ce au mai rămas în urma îndiguirii bălților Brăilei și Ialomiței (adică 8% din fosta Deltă Interioară - 2.413 km2).
În Balta Brăilei s-au produs profunde transformări cantitative și calitative. Îndiguirile, desecările și despăduririle, survenite acum patru decenii, au diminuat cantitativ de 6 ori zona umedă Balta Brăilei, de la 149 mii ha (Antipa, 1910), la 26 mii ha de luncă inundabilă în prezent (Moisei, 2003). Înlocuirea brutală a excepționalei biodiversități deținute de complexele de ecosisteme acvatice și  terestre, cu întinse monoculturi agricole ce ocupă 80% din fosta baltă în incintele îndiguite, a reprezentat prima mutație calitativă de proporție. Dar natura nu a fost lăsată în pace nici în zonele cu regim hidrologic de inundație. A doua schimbare majoră, care a însemnat lovitura de grație dată biodiversității, s-a produs în urma substituirii pădurilor aluviale naturale prin culturi uniclonale plopicole și salicicole. În acest mod s-a pierdut un inestimabil tezaur genetic și ecologic (Giurgiu, 1995), stabil și de complexă funcționalitate, din păcate prea puțin cercetat (Giurgiu, 2004, d).
Lucrările hidrotehnice de amploare executate pe sectorul românesc al Dunării în a II-a jumătate a secolului 20 (îndiguirile fostelor bălți, barajele de la Porțile de Fier 1 și 2 și canalul Dunăre-Marea Neagră) au produs:

  • o transformare a hidrologiei teritoriului Luncii Dunării în sens geografic ;
  • o modificare profundă a regimului hidrologic al fluviului cu consecințe nefaste pentru echilibrul dinamic al biotopului acvatic;
  • o lovitură decisivă biodiversității existente pe cele 149 mii ha de luncă, prin substituirea valoroaselor complexe de ecosisteme acvatice și terestre cu agrobiocenoze și ligniculturi plopicole și salicicole ;
  • însemnate modificări climatice în sensul aridizării climatului adiacent din Câmpia Română și Podișul Dobrogei ;
  • importante mutații sociale în plan fizic, prin strămutări de așezări umane, și calitativ, prin schimbarea modului tradițional de viață al locuitorilor.

PN-BmB reprezintă un ultim eșantion din fostele bălți dunărene. Pe o suprafață de numai 205 km2, PN-BmB conservă 8% din fosta Deltă Interioară (fostele bălți ale Brăilei și Ialomiței), care ocupau până în deceniul 6 al secolului trecut 2.413 km2 de zonă umedă compactă pe Cursul Inferior al Dunării, între Silistra și Brăila.

VIII.Clima

Climatul este temperat continental, cu nuanțe aride.
Temperatura medie anuala este +11oC. Temperaturile cele mai mici se realizează în ianuarie, luna cea mai rece, si cele mai mari in iulie, luna cea mai caldă.
Cantitatea medie anuala de precipitații este de cca 400 mm. Ca și regimul termic, și cel al precipitațiilor reflectă caracterul continental al climei, în sensul că acestea cad în cantități variabile de la un an la altul și sunt repartizate inegal în timpul anului.
Stratul de zăpadă persistă, în medie, 40 de zile iar numărul zilelor cu ninsoare este în medie, între 15-20 cm. Grosimea medie a stratului de zăpadă este destul de mică, sub 10 cm.
Vântul dominant care suflă cu intensitate moderată pe direcția NE, determinat de anticiclonul siberian, este crivățul. Acest vânt bate în general cu o viteză de 80 pană la 100-120 km/oră. Alt vânt care bate predominant iarna și primăvara din direcția sud-vest este austrul.

IX.Resurse

Resursele subsolului sunt relativ sărace, ca urmare a constituției litologice a fundamentului Câmpiei Brăilei.
Alte resursele pe care se bazează potențialul economic al comunei sunt numai resurse proprii (terenuri arabile, pășuni, fânețe, păduri, produse animaliere și vegetale).

X.Sate componente

Sate componente: Chiscani (reședința comunei), Lacu Sărat, Vărsătura

Chiscani
Poziția geografică a satului, asemănătoare în mare măsură cu a Brăilei, bogățiile bălții și ale câmpului au  favorizat nașterea unei așezări omenești dinainte de ocuparea Brăilei de către turci. Mergând pe firul istoriei, pe locul unde se află astăzi Combinatul de Celuloză și Hârtie, a fost descoperită o necropolă de inhumație cu obiecte și inventar funerar specifice sciților, dar și unele de factură grecească și getică, databile în secolele IV-III a.Chr., din timpul războiului scito-macedonean din anul 339 a.Chr.(ceramică elenistică, săgeți de tip scitic cu trei muchii, coliere din  sticlă și mărgean, fibule etc.).
Săpăturile arheologice realizate de cercetătorii Muzeului Brăilei din anii 1961 și 1965 s-au soldat cu descoperirea unui cimitir de incinerație alcătuit din 51 morminte, asemănătoare cu acelea de la necropola Castelu, județul Constanța, încadrabil în secolele al IX-lea și al X-lea și aparținând culturii Dridu, răspândite pe un vast spațiu locuit de populația românească.
În 1783, când locotenentul austriac Franz Mihanovici a întreprins o călătorie pe Dunăre, în raportul către împăratul Austriei, a  menționat de mai multe ori și satul Chiscani, ortografiat Kitskan. O altă mărturie este harta raialei Brăila, întocmită în 1789, în care, printre cele 35 de sate, cât cuprinde raiaua, figurează și satul Chiscani, ortografiat Kațkani.
În catagrafia serdarului Grigore Tăut din 1828, aflăm în plasa Balta și satul Chiscani cu 63 capi de familie. La tabelul locuitorilor sunt adăugați Popa Ion și Martin Dascăl, țârcovnic  bisericesc, de unde rezultă că exista o biserică dinainte din 1828. Numele unora dintre locuitorii de atunci se mai perpetuează și astăzi: Frangu, Mitu, Nedelcu, Oprea, Dobre, Ene, Neagu etc. După 1828 satul va fi consemnat în continuare în toate documentele vremii.
O problemă ce se cere clarificată este și numele satului, pe care, multă vreme am crezut că un reporter grăbit, când au început lucrările la viitorul-fost combinat de celuloză și hârtie, l-a receptat Chiscani și așa a rămas încetățenit în mintea multora. De fapt, el circula sub această formă mai demult, întâlnindu-l și în Indicatorul Statistic al satelor și unităților administrative din România, București, 1932. [ Nu altfel tehnoredactează și astăzi funcționarii care eliberează cărți de identitate de pe Bd.Al.I.Cuza, colț cu Regala!]Orice nume are un conținut și, de aceea, Chiscani, un derivat de la „chișcă”, denumire populară pentru vezica urinară, ar implica existența unui loc unde trebuiau  să se arunce chiștile, ceea ce nu se adeverește. Nici Chișcari, pluralul de la „chișcar”-„țipar”, nu se justifică, deoarece nu este folosit de nimeni. Și nici Chițcani, derivat de la numele șoarecelui „chițcan-guzgan”, nu este plauzibil, întrucât nimeni nu a consemnat pe aici existența vreunei „pepiniere” de șoareci. La fel de fantezistă este ipoteza că numele  satului ar veni de la un turc cu numele Chiscan.
Numele de Chiscani vine de la poziția sa geografică, satul fiind așezat pe terasa Dunării, într-un loc ce reprezintă un intrând  în luncă, un promontoriu, un pisc, pronunțat de localnici, în varianta fonetică dialectală, „chisc”. Tot așa satul lipovenesc, fiind așezat acolo unde malul terasei Dunării formează un cot, un vârf, pe plan orizontal, a luat numele de Pisc. Or, și satul Chiscani este așezat la un cot de mal. Pe de altă parte, populația bălții numește vârful din josul apei, al unui ostrov „chisc”. În apropierea acestui chisc se află și alte chiscuri: Chiscul Arapului, Chiscul Bratușcei, Chiscul Caliei  și altele.  De aceea și satul Dedulești s-a numit  Chiscani, deoarece, inițial, vatra satului s-a aflat pe malul Buzăului, pe un teren mai ridicat, pe un „chisc”, care nu-l ferea întotdeauna de inundații și, de aceea, s-a mutat unde se află în prezent. Tot așa, pe malul vestic al Văii Ianca, s-au aflat târlele „Chiscăneni”.
Astfel, locuitorii de la chisc (fie de la chiscul malului fie dela chiscul vreunui ostrov) s-au numit „chiscani”, respectiv „chiscăneni” (derivat „local”, cum notează Iordan, p.348), de unde și numele localității, cum a arătat prof. V.A.Stoenescu și cum știu locuitorii așezării.
Termenul pisc după Ov. Densusianu provine din lat.*picculeus, de la tema *picc-, răspândită în Romania apuseană cu însemnarea „vârf de munte” (Iordan, p.39).

Lacu Sărat
Lacu Sărat, numit de localnici Satu Nou, a luat naștere prin împroprietărirea unor locuitori de pe raza islazului Brăilei (devenit ulterior comuna rurală Islaz și apoi Brăilița) cu 5 ha pământ în câmp și vatră de 5000 mp pe un teren situat cam la 2 km nord de vatra actuală a satului. La intervenția boierului Marghiloman, în ciuda protestelor sătenilor, dat fiind apa sărată nepotabilă ce se găsea în pământul pe care fusese mutată, satului i s-a format o nouă vatră, cea actuală. Numele de Satu(l) Nou, întâlnit în mai multe județe (Indicatorul alfabetic al localităților din R.P.R., București, 1956, înregistrează 46 de localități cu acest nume!), mult mai simplu, se explică  prin faptul că locuitorii nu proveneau dintr-un sat sau zonă geografică anume. E vorba de o așezare recentă sau foarte recentă, despre care DG ne spune că au fost înființate după războiul din 1877-1878, cu tineri însurăței, împroprietăriți atunci.
La începutul secolului XX, comuna rurală Chiscani, plasa Vădeni, cuprindea 2 sate (Chiscani și Lacu Sărat), Băile Sărate și cătunul Vărsătura. Făcea parte din Domeniul Brăilei, cuprinzând toată lunca dintre Dunărea vapoarelor și Dunărea Veche. În bălțile de pe teritoriul comunei sunt iazul Aurel, iezerele Borcea, Cafeaua, Cazanele, Coțofana, Cravia, Desăguțele, Fundul Gheorghe, Fundul Mare, Gememele, Pațiu, Minoaia, Coada Lupului, Filipoiu, Rușala, Corotișca, Orzea, Titcov, Gura Lupului, în care se vâna din abundență tot felul de pești. Sunt 9 movile și o mare cruce de piatră pe malul Dunării. Se zice că acum 50 de ani, în dreptul ei, pe Dunăre, s-au înecat 10 oameni din  Tichilești, care mergeau cu săniile pe gheață la Brăila. Nu există nici o legendă privind vechimea satului, locuit altădată de turci, mai ales în Vărsătura. 3 cătune: Blasova (unde legendara stâncă a fost carieră de piatră multă vreme), Lacu Sărat (înființat în 1889 prin împroprietărire), Vărsătura (20 locuitori, aproape nelocuit, grădinari bulgari și sârbi).

Vărsătura
Vărsătura este un sat foarte vechi de pe vremea turcilor. Este menționat sub forma Wersetura în raportul locotenentului austriac Mihanovici în 1783. La 14 decembrie 1786, când germanul Jenne își descria călătoria pe Dunăre, consemna existența satelor Chiscani (Kropan=Chițchani, deși Kropan trimite la Gropeni !) și Vărsătura de lângă Brăila(v. An. Brăilei, Nr.1 / 1929, p.44). O însemnare pe un minei consemnează hirotonisirea preotului Necula în biserica de la Vărsătura în 1814.
În catagrafia serdanului Grigore Tăut, satul Vărsătura, plasa Baltă, sunt înregistrați 31 locuitori categorisiți astfel: 6 mijlocași și 25 codași. După inundațiile din 1881, satul număra 87 locuitori în 6 case și mai multe bordeie. În 1906 rămăseseră numai 20 de locuitori, majoritatea sârbi și bulgari, care se ocupau cu grădinăritul, Vărsătura fiind timp de decenii sursa principală de aprovizionare cu zarzavat a Brăilei. Erau, probabil, bulgari autentici, termenul de sârb desemnând, în genere, slavul de sud. În 1894 mai existau, din cauza inundațiilor,  doar 6 case și biserica. În dreptul acestui sat, muchea platoului dispare așa de mult, că apele găsesc loc în caz de inundații și urcă pe șoseaua Brăila-Călărași.
Numele satului este datorat reliefului pe care este situat-lunca Dunării, care permite (re)vărsarea apelor Dunării în timpul inundațiilor. Aici, pe locurile mai înalte ale Vărsăturii, s-a ridicat satul, care a căpătat numele de Vărsătura. Prin îndiguirea malului, revărsarea Dunării a fost înlăturată. Iordan, p.73: vărsătură „inundație”; „revărsarea unui râu îngust, pe o întindere largă(în șes, în lac, în baltă) etc.(Porucic, p.43)

Sari la conținut